Ultima noastră noapte, prima mea zi

Ne-am întâlnit la 5 ani. Eram studenţi – atât cât reuşeam să-ţi imit tinerii ce-i educai. Am crescut apoi! Nu mai imitam: descopeream şi eram la rându-mi un student. Ne-am certat, ne-am împăcat, am evoluat!

Sunt lucruri pe care ţi le reproşez şi lucruri pe care  doresc să le ai întotdeauna! Păstrează-le pentru mine! Ai grijă de oamenii mei, de locurile frumoase, de toţi anii pe care i-am avut împreună! Să mă primeşti la fel de bine şi să-mi zâmbeşti ori de câte ori voi spune: „Bună dimineaţa, Bucureşti!”.

Să mă aştepţi… Voi veni cu poveşti despre o moldoveancă la Bucureşti!

Cu bine, Iaşi!

Crina